Penultima etapă a FRPMA Challenge din 2023 și organizată impecabil de clubul Fly Fishing Extreme s-a ținut pe Târnava Mare, în zona localităților Sub Cetate și Zetea. Această secțiune din râul amintit are o reputație evidentă, lucru asupra căruia nu mai trebuie insistat. Cazarea și masa am avut-o la pensiunea Relax din localitatea Izvoare, foarte aproape de Sub Cetate. La fel ca și în cazul Open Mureș și acest concurs a fost gândit și organizat pe echipe, în sistem Hanak (2 coechipieri pescuiesc simultan același stand, arbitrați fiind de un membru dintr-o altă echipă) După cartarea sectorului de pescuit, cât și după experiența obținută de colegii mei de club în antrenamentele de dinaintea competiției, am înțeles că existau zone cu bonități diferite de pești și nu puteam decât să sperăm că vom extrage măcar două dintre standurile bune. De asemenea, știam tot de la ei că vegetația corespunzătoare râului din acea zonă este una intensă, nu de puține ori am întâlnit pe apă “tuneluri” naturale formate din crengile împreunate ale copacilor de pe ambele maluri. Este de prisos să mai amintesc aici de faptul că trebuia să fii extrem de atent în lansare și înțepare, orice neglijență putând să te coste timp prețios. Deoarece nu mai pescuisem niciodată aici, am decis împreună cu colegii mei de echipă (Hanca Mihai și David Crețu) să arbitrez eu în prima mansă, sperând să mă familiarizez cu apa, tipologia substratului dar și să văd locurile cele mai productive. Am avut șansa să-i arbitrez pe băieții din Club Fly Reghin (Adi Trimbițaș și Buzas Ioan – Țucă, echipa lor completată de Alin Hirișcau a și câștigat de altfel concursul) lucru ce mi-a permis să identific rapid imitațiile folosite cu succes de aceștia în prima mansă –poloneze clasice cu hotspot roșu către coadă dar și o nimfă din corp mov, hotspot roșu de asemenea și ceva spectra verde la gât. Chiar și așa am observat că de cele mai multe ori insistența prezentării sau schimbarea unghiului acesteia au declanșat atacurile păstrăvilor dar și a lipanilor. Având câteva informații bune (locuri specifice, nimfe) am pornit în mansa a doua încrezător, împreună cu David, către un stand despre care primisem informații că ar ține pește, cu toate că Alex Deabluc, un pescar foarte bun, care a luat un loc 3 pe Someșul Rece, a reușit să extragă doar 13 pești în prima mansă. Standul avea în prima jumătate câteva vaduri numai bune de lipan, însă am găsit 3 bălți mari și late în cealaltă jumătate care mi-au cam retezat optimismul. Însă, cum de multe ori se întâmplă în astfel de competiții, tocmai locurile aparent “neproductive” îți salvează pielea, reușind să prind în acea apă moale nu mai puțin de 7 din cei 15 pești prinși până la final. Lanseurile foarte lungi și nimfele mici pe cârlige de 18 și 20 mi-au adus cei 7 păstrăvi în minciog. Am folosit un PT natural cu hotspot portocaliu pe un cârlig de #20, pe saltatoare și o invenție marcă înregistrată în capătul de jos (iepure light oliv cu cerclaj mov și cdc, jig #16). După primele două manșe echipa noastră s-a clasat pe un muncit loc 5, dar și cu mari speranțe pentru a doua zi pentru o clasare bună, chiar foarte bună, atacând locul 3. La scurt timp după acest gând însă, am tras standurile pentru ultima mansă, cea de duminică dimineața. Și cum ciclul agonie-extaz-agonie funcționează de minune în aceste concursuri, am reușit să tragem la sorți standul nr 2, un stand unde Raul Tătar a făcut “curățenie” cu cei 21 de pești prinși în prima mansă, dar și un stand unde, în a doua jumătate de sus, am pescuit literalmente printre crengi și rădăcini, reproșându-mi că nu mi-am luat o lansetă de maxim 7 picioare la mine 😊 Împreună cu Mihai am pescuit sistematic fiecare vad, fiecare anafură, fiecare piatră, ce mai! Aveam ceva informații despre ce au folosit concurenții de dinaintea noastră și am păstrat mai tot timpul una dintre cele două nimfe pe tippet-ul de 0,10. Cei 13 pești de la finalul manșei ne-au propulsat cu încredere pe penultimul loc din mansa a 3-a și pe un loc 7 la finalul concursului. În aceasta mansă am primit un dublu ro-alert care semnala prezența unui urs, aproximativ în zona ultimelor standuri din sectorul de concurs. Bine că bieții au putut pescui liniștiți și nu au existat evenimente neplăcute din acest punct de vedere.
L-am simțit oarecum pe Mihai ușor dezamăgit, însă omul acesta a dat totul pe standul cu pricina. De fapt, concursurile sunt despre asta! Există o doză evidentă de noroc la tragerea la sorți, însă cel mai important aspect este că la final să înțelegi ce ai făcut bine și ce puteai să faci mai bine și, neapărat, să aplici asta în următoarele concursuri.
Îi felicit pe băieții din Fly Fishing Reghin (Adi, Alin și Țucă) pentru ritmul susținut la mai toate etapele și pentru că au câștigat acest concurs. De asemenea, un mare bravo pentru Fly Fishing Dragan (Călin Ciocan, Ovidiu Popescu și Palcza Szilard). Despre Călin știam din ceilalți ani că este un pescar complex (nu degeaba a câștigat campionatul de anul trecut) însă Ovidiu și Szilard au decolat anul acesta într-un ritm puternic și, cu siguranță vor emite pretenții din ce în ce mai mari pentru top 5 sau chiar top 3. Felicitări și pentru Tehnic Fly (Pașca Călin, Johnny Teleptean și Busu George) pentru bronzul acestui concurs. În ultimul rând, dar nu fără însemnătate, m-am bucurat să văd mulți tineri sub 20 de ani la acest concurs, cred că au fost 6 sau 7 copii, cum ne place nouă să le spunem. Bravo lor! Așteptăm tot mai mulți ca și ei în anii următori la FRPMA Challenge, cu siguranță o componentă esențială a succesului pentru comunitatea de pescuit la muscă artificială din România, atât în plan intern cât și extern!
